CRITICA RAȚIONAL-CONSTRUCTIVĂ – Dezastru financiar la Teatrul Municipal Baia Mare: penultimul loc din România la încasări din bilete, depășit de teatre din orașe mai mici, populații și cu bugete mai reduse – 2mnews

UN FAPT ANALIZAT CU DURERE. În întreg anul trecut, Teatrul Municipal Baia Mare (cu tot cu secția de Păpuși) a obținut încasări din vânzările de bilete de doar 378.855 lei, adică o medie de 31.572 de lei/lună, situându-se din acest punct de vedere pe penultimul loc în țară, depășind doar teatrul din micul municipiu Bârlad, urbe cu 48% din populația Băii Mari. 

 

Chiar teatre publice cu bugete mult mai mici, sau înființate relativ recent sau din orașe cu populație mai redusă decât Baia Mare au avut încasări semnificativ mari decât instituția publică de spectacole din municipiul de reședință al Maramureșului: Suceava (înființat doar în urmă cu 9 ani și doar cu sub 50% din bugetul teatrului băimărean) – 658.176 lei, Botoșani (cu un buget de doar 66% din bugetul teatrului băimărean) – 840.288 lei, Satu Mare (e drept, cu buget cu aproape 40% mai mare decât teatrul băimărean, dar orașul e cu circa 17.000 de locuitori sub Baia Mare) – 1,45 milioane de lei… Acestea sunt câteva exemple.

 

Cu cheltuieli totale de peste 12 milioane de lei (adică 1 milion de lei/lună) și încasări de sub 379.000 de lei, balanța financiară a teatrului din Baia Mare, care are o tradiție de 73 de ani, indică dimensiunea dezastrului economic. Dacă vă întrebați cum a trăit/existat Teatrul Municipal (și) în anul 2025, răspunsul e simplu: subvenționat în proporție de… 96,6% de Primăria Baia Mare (în principal) și de statul român (prin Ministerul Culturii), care au alocat anul trecut suma totală de 14,2 milioane de lei (exact: 14.195.980,92 lei).

 

• Am analizat rezultatele economice ale Teatrului Municipal Baia Mare din ultimul deceniu, bazându-mă în documentare, pentru complexitate și relevanță, exclusiv pe date financiare oficiale din ultimii 10 ani. În ultimul deceniu, veniturile de funcționare au crescut de trei ori (de la 4,36 milioane de lei în 2016 la 14,69 milioane de lei în 2025). Aveți alăturat o imagine grafică a balanței economice din ultimii 10 ani, care indică evoluția veniturilor și cheltuielilor teatrului din Baia Mare.

Nu triplarea în cei 10 ani a costurilor de funcționare este îngrijorătoare, ci încasările extrem de reduse și dependența covârșitoare de subvențiile din surse publice. Nimeni nu are pretenția ca o instituție de cultură să lucreze în profit, subvențiile publice fiind motivate tocmai de importanța pe care o are cultura în dezvoltarea unei societăți, însă la Baia Mare acest raport este uriaș, una dintre motivații fiind lipsa finanțării măcar a unui spectacol semnificativ pe an. Analizând cauzele acestui dezatru financiar, poate sunteți interesați de motivele pentru care s-a ajuns aici. Iată doar câteva (dar semnificative): se face în continuare echilibristică pe sârma financiară, investițiile în spectacole noi sunt aproape de zero, scenografiile sunt executate preponderent prin cârpeli din ce se mai găsește prin magazii și se perseverează în strategia facilă care s-a dovedit perdantă economic „Publicul vrea să râdă, le dăm comedii” – din respect pentru cei care înfăptuiesc actul artistic, nici măcar nu intrăm în analiza raționamentelor prin care sunt alese acestea.

 

Subliniere: sigur că trebuie susținută cultura, implicit și activitatea artistică, și nu cere nimeni performanțe economice covârșitoare, pentru că un teatru nu este fabrică de canapele. Însă atunci când funcționezi cu un buget de 14,2 milioane de lei din care aproape 97% sunt subvenții și din ceea ce produci de-abia acoperi 3% din necesarul financiar spune multe despre strategia de management: e catastrofală.

 

Să vinzi doar de 379.000 lei (cu tot ce înseamnă copii aduși de la școli pentru un punct în plus la notă), mai puțin decât Suceava (658.000 lei), Botoșani (840.000 lei), Oradea (1,27 milioane de lei), Satu Mare (1,45 milioane de lei) nu înseamnă performanță, ci delăsare. O delăsare generată de acestă Dolce far niente în care primești banii de la urbe și de la stat, mai vinzi și tu ceva, nu mult, cât iese, cât se poate, că doar viața-i mai simplă așa, fără să te străduiești. 

 

Ce se poate face? Nu vreau să sugerez, doar observ că marketingul artistic actual pare motorul unei nave extraterestre la Baia Mare despre care toți admit că e complexă, dar din care nimeni nu înțelege nimic, iar reconfigurarea strategiei stagionale și investițiile în noile acte artistice ar trebui să fie concluziile oricărui rațional care admite situația prezentă.

 

Această scriere nu are rolul de a critica managementul Teatrului Municipal (acesta și-a dat proba competenței prin rezultatele financiare obținute), ci a trezi din amorțire un teatru fondat la 30 decembrie 1952 în sala cinematografului „Popular” (inițial denumit „de Stat”, apoi „Dramatic”, iar în prezent „Municipal”), pe scândurile scenei căruia au urcat de-a lungul timpului mari actori și unde s-au jucat covârșitoare piese, dar care a ajuns astăzi complet neatractiv. Când oamenii nu mai vin să-și cumpere bilet la teatru nu înseamnă că au prostit, ci că teatrul nu reușește să-i mai convingă. 

 

Cătălin VISCHI