Am văzut pe Internet un citat motivațional bun, o pasăre rară. Zicea așa. „Ar trebui să petreci în fiecare zi câte o oră în natură. Mai puțin atunci când ești foarte ocupat sau stresat. Atunci, două ore”. Cumva da, ritmul vieții și stresul ne obligă să facem concesii în ceea ce ne privește. Uneori ele ne costă. În Japonia, de exemplu, terapia cu natură apare în rețetele medicilor, li se prescrie să petreacă timp cu ei înșiși. Ceea ce ne duce la întrebarea: se poate așa ceva în Maramureș?
Suntem conștienți că, în căutare de resurse am antropizat de n-a mai rămas mare lucru neatins, aici, în Maramureș. Și totuși, există locuri unde liniștea poate fi atât de adâncă încât să îți țiuie urechile, să te simți aproape copleșit de ea, de liniște. Sigur, trebuie să alegi și momentul potrivit, ba poate să ai și noroc. În câte un loc, de mergi în timpul săptămânii, e zarvă de drujbe și de TAF-uri. În altele, zarva începe abia în weekend, cu ATV-iștii, motocicliștii și cei cu 4×4, ce ar ajunge până în centrul Pământului, de s-ar putea. Totul e să căutăm bine, să alegem în cunoștință de cauză. De exemplu, pe trasee foarte umblate, în rezervații, e liniște în timpul săptămânii, acolo e cam interzisă tăierea. Așa se face că peste săptămână, locuri unde altfel e bulevard de turiști pot fi oaze de liniște. Creasta Cocoșului, Șaua Știol, Pietrosul. Momentul e și unul deosebit. Poți merge la zăpadă sau la flori, la leurdă, la primăvară!
În Gutâi
Nu mergeți din Baia Mare pe Usturoiu în sus, sunt tăieri masive. Veți avea o mare dezamăgire. Dar puteți merge spre Piatra Șoimului, cu coborâre spre Valea Romană, la Firiza. La fel, puteți vedea primele flori, de la lușcuțe la călugări, de la Băița în sus, spre microhidrocentrală, spre drumul de Șeituri.
Pe altă rută, de la Blidari în sus, mai puteți găsi iarnă spre primăvară la Poiana lui Dumitru. De asemenea, pentru liniște și belvedere cât cuprinzi cu ochii, o abordare de sus a Câmpului Tătaru vă poate da senzația de liniște totală, mai ales că încă n-au urcat cu stânele. De exemplu, de deasupra, din Sat Șugatag spre Tătaru.
Marea surpriză, Culmea Codrului
Nu, n-am găsit liniștea căutată pe Culmea Codrului. Abordată din Odești, sus pe deal erau tabere de prăjeli, mese puse, mașini, motociclete, ATV-uri. Am intrat însă în pădure și am mers pe culme spre Asuaj… o pădure de stejar cu covor de leurdă, de flori, de la ghiocei la călugări, 5-6 feluri de flori diferite. Da, turiști pe jos, cu biciclete, cu chefuri, unii respectuoși cu natura, alții gălăgioși și chercheliți. Dar am înțeles potențialul, acolo peste săptămână e o liniște s-o tai cu cuțitul… când nu e vreo exploatare deschisă. La cealaltă extremă de liniște/neliniște, Cheile Lăpușului. Încă e neînverzită pădurea, parcă nu-s așa sălbatice cheile, dar vestea bună e că e un moment perfect de orientare, de sus vezi drumuri de care habar nu aveai, cărări. Da, și aici se aud în weekend motociclete. Dar indiferent ce variantă alegi, fie Custura Cetățuii, fie puntea de la Aspra/ Românești, fie culmea Mesig, ai parte de liniștea dorită. Am coborât, cu efort serios la revenire, de pe Mesig la Împreunătura Lăpușului cu Cavnicul. Un deliciu: porțiuni cu gheață murdară conservate la umbră, pe mal de râu, urme de ciute pe nisip, rosături de castori., apa verde si rece ca gheata. Da, și mizerie, a trecut râul mare o dată deja și a lăsat în crengi „urme de civilizație”. Dar tot e frumos. Și e o liniște… chit că se aud motociclete turate departe, ba și câte o înjurătură pe alocuri.
E și momentul belvederilor
În curând, aerul va deveni curat, limpede. De sus de pe creste vei putea vedea până departe. De pe Creasta Cocoșului, roată, vei putea face lecția de geografie aplicată. Mai ieri, de pe Culmea Codrului, în lipsa vegetației, am văzut pe de-o parte sate din Sătmar, pe de cealaltă din Codrul nostru, de Maramureș. Cuța, Hodișa, Solduba, Homorod pe de-o parte, Odești, Băița de sub Codru, Asuaj, Bârsău pe cealaltă parte. NU uitați de belvederea de pe Sfinxul Oașului, de la pârtia Luna Șes, atât spre Sătmar cât și spre Maramureș. Dar la momentul acesta, fără vegetație, poți avea surprize frumoase și de mai aproape, de pe Piatra Virgină a Băii Mari, spre oraș, ori de la crucea de deasupra Berchezoaiei spre cătunul Chioar. Ba chiar de pe Culmea Prelucilor. În fine, surprizele. Pe alocuri, dacă ajungi la momentul potrivit, poți vedea la maxim explozia naturii. Așa cum pe Culmea Codrului am umblat prin junglă de leurdă, așa poți călca pe covor de brânduși sus în pasul Prislop, la Borșa, la momentul potrivit. Deasupra Poienii Boului, în drumul spre Creasta Cocoșului, pe drumul Măriuții sau pe mustața de-a lui, spre Creastă, în dreapta ai o poiană de lușcuțe de hectare întregi! Iar dacă vrei „să-ți dozezi” primăvara, reține că tot ce vezi acum în Codru sau în Chioar poți revedea peste două săptămâni mai la munte, sub Carpați. Inclusiv focurile, blestemul naturii ce se repetă an de an, primăvară de primăvară. Unii nu aprind doar câmpurile. Unii aprind pajiști de munte, ca să ardă iarba veche, să facă loc celei noi, să urce mai iute cu oile la munte. Cu urmările cunoscute. Unii nu ar curăța șanțurile cu cositoarea sau cu drujba…dau foc. Și pleacă! Am văzut deja arsuri prin tot Maramureșul și avem o bănuială că abia începe. Ba la ce uscat e, va fi mai grav ca-n alți ani…
Revenim la liniștea noastră. Vă invităm la liniște. Țineți însă cont de mici detalii. Ocoliți exploatări forestiere. Sau traseele de offroad. Dacă le ocoliți, aveți șansa de a vă restarta cât pentru toată săptămâna de muncă ce vine! Sperăm ca fotografiile să vă convingă!
Anunțuri gratuite din Maramures