DE LA CITITORI – „Palat” de 75 de milioane de euro, sistem medical de ev mediu: Cum se moare „cu zile” în noul spital din Vișeu de Sus – 2mnews

SCRISOARE DESCHISĂ. În atenția autorităților de sănătate publică și conducerii Spitalului Orășenesc Vișeu de Sus.

 

Mă numesc Marius Constantin Bora și vă scriu din Islanda, țara în care locuiesc de 21 de ani. Lucrez la Crucea Roșie Islandeză, sunt secretarul Parohiei Ortodoxe Române din Islanda și membru fondator al Asociației România Nordică, organizații prin care lupt zilnic pentru drepturile și demnitatea românilor. Astăzi, însă, sunt nevoit să lupt pentru viața mamei mele, o femeie de 78 de ani, victimă a unui sistem care pare să fi investit milioane în pereți, dar a uitat complet de pacienți.

 

Recent, comunitatea noastră s-a mândrit cu inaugurarea noului spital din Vișeu de Sus, o investiție colosală de 75 de milioane de euro. Din păcate, realitatea din interiorul acestui „palat” medical este de un absurd strigător la cer.

 

Mama mea, bolnavă de diabet, a suferit un accident casnic. După trei zile de agonie acasă, timp în care starea ei s-a degradat sever – fiind imobilizată, somnolentă și prezentând episoade de vomă -, sora mea, venită de urgență din Germania, a reușit cu greu să obțină internarea ei. De aici a început un coșmar pe care niciun cetățean al unei țări europene nu ar trebui să-l trăiască în anul 2025.

 

Lipsa dotărilor elementare: Într-un spital nou-nouț, aparținătorii sunt trimiși să cumpere apă de băut și scutece pentru adulți. Mai revoltător, la masa de prânz, un pacient diabetic primește mâncare, dar fără tacâmuri. „Trebuia să veniți cu ele de acasă”, este răspunsul care sfidează orice urmă de decență și respect pentru confortul pacientului.

 

Incompetență sau dezinteres clinic: Deși mama este suspectă de accident vascular cerebral (AVC), de trei zile medicii „nu pot sau nu doresc” să organizeze un transfer pentru un examen computer tomograf (CT) la Sighetu Marmației sau Baia Mare. Timpul este critic în cazul unui AVC, însă aici timpul pare să stea în loc.

 

Absența specialiștilor: Nu există un neurochirurg disponibil, iar răspunsul primit de la medicul curant este unul dezarmant: „În trei zile v-o dăm acasă”. Cum poți externa un pacient a cărui stare de sănătate este incertă și care nu a beneficiat de investigațiile minime obligatorii?

 

În Islanda, unde activez în cadrul Crucii Roșii, am învățat că empatia și dreptul la sănătate sunt sfinte. În Maramureșul nostru, se pare că o investiție de 75 de milioane de euro nu poate cumpăra o lingură pentru un bolnav și nici nu poate asigura un circuit medical funcțional pentru o urgență neurologică.

 

Prin această scrisoare, solicit public conducerii Spitalului Orășenesc Vișeu de Sus și Direcției de Sănătate Publică Maramureș să explice unde se regăsește investiția în calitatea actului medical. Mama mea, la fel ca mulți alți bătrâni care și-au plătit taxele o viață întreagă, nu merită să fie „condamnată” într-un spital nou de frica lipsei de proceduri sau de personal.

 

Nu cerem privilegii, cerem doar dreptul la viață și la un tratament demn. Vă asigur că nu voi înceta să fac demersuri la toate nivelurile până când acest caz nu va fi soluționat, iar procedurile medicale nu vor reflecta suma uriașă investită în acest spital.

 

Cu speranța că vocea românilor din diaspora mai contează acasă,

 

Marius Constantin Bora, membru fondator al Asociației România Nordică Islanda, membru eparhial al Episcopiei Ortodoxe Române din Irlanda și Islanda